Au fost colegi de teatru şi de generaţie. Doi artişti celebri, doi oameni de cultură apropiaţi: Irina Petrescu şi Florian Pittiş.
“Asta era în acele decenii: eram tineri, eram frumoşi, nu murise încă nimeni”
Au fost colegi de teatru şi de generaţie. Doi artişti celebri, doi oameni de cultură apropiaţi: Irina Petrescu şi Florian Pittiş. Îndrăgita actriţă ne vorbeşte cu o oarecare nostalgie despre Moţu, artistul şi omul care va rămîne pentru totdeauna în sufletele noastre: “Am împărţit cu Moţu poate cele mai frumoase zile şi nopţi ale Teatrului Bulandra. Acel Teatru Bulandra al deceniilor 7 şi 8, din secolul trecut. Auziţi cum sună... «ultimele decenii ale secolului trecut»... Cam aşa sună şi amintirile noastre, ale celor care am fost atunci o ECHIPå, o FAMILIE, o GAŞCå NEBUNå, o FRåŢIE, FRUMOŞI şi NEBUNI ai unei lumi zadarnice. Eram membrii unei loje: cel mai bun teatru din România. Eram o castă, eram elita, eram tineri, ne iubeam profesia patetic şi delirant şi nu ne speria nimic. Nici sărăcia, nici frigul, nici cozile, nici soia, nici suspiciunea, nici turnătoriile stupide pe care le bănuiam, nici cenzura pe care ne închipuiam că ne pricepem să o păcălim... nici nenumăratele vizionări, nici tăieturile caraghioase. Nu ne imaginam că ar putea fi altfel. Ne jucam de-a teatrul care ni se părea esenţial, ne jucam de-a viaţa noastră care nu ni se părea nici deloc pe tot atîta, mărturiseşte Irina Petrescu.”
NU MURISE ÎNCĂ NIMENI! Tinereţea, teatrul, turneele de peste hotare, concertele, “Poezia Muzicii Tinere”, pasiunea pentru artă. Aceasta era atmosfera în care se creau “castele de gîndire”: “Se juca prin ’70 «Victimele Datoriei» de Ionescu şi Gina îi spunea lui Ogăşanu: «Ţii minte? Eram tineri, eram frumoşi. NU MURISE ÎNCå NIMENI.» Asta era atunci... în acele decenii: eram tineri, eram frumoşi, nu murise încă nimeni. Ne desfăşuram
