Prietenia lui Florian Pittiş valora enorm pentru cei pe care artistul i-a primit în sufletul său.
Prietenia lui Florian Pittiş valora enorm pentru cei pe care artistul i-a primit în sufletul său.
Cînd un om este genial atrage în jurul lui tot soiul de oameni. Cînd un om genial poate fi un prieten adevărat şi devotat, cei din jurul lui nu-l părăsesc niciodată. Cînd vorbim despre Florian Pittiş, prietenia capătă un sens mult mai profund, se afundă în camaraderie, în frăţie. Moţu era un prieten aşa cum mulţi îşi doresc. Cîţiva oameni au avut norocul de a fi consideraţi prietenii lui. Ei vorbesc despre Prietenul Pittiş.
MĂI BĂIEŢI! Mircea Vintilă este unul dintre prietenii dragi ai lui Moţu. Atît munca, dar şi momentele frumoase ale “găştii” de prieteni, cu baza în bucătăria lui Pittiş. “Prin 1974 ne-am cunoscut. Pe urmă am început să colaborăm, să facem lucruri extraordinare împreu-nă pe scenă. Pittiş era în primul rînd un actor deosebit, nonconformist şi un mare iubitor de muzică, de muzică rock. Iubea rockul atît de mult, încît ne şi spunea: «Băi, ascultaţi voi jazz, într-adevăr, sînt nişte performanţe extraordinare obţinute de jazzmeni, dar rockul este viaţă, măi băieţi!»“, povesteşte Vintilă.
Ce e cu bucătăria? Baza logistică? Ei bine…: “Cel mai căutat loc din casa lui Moţu era bucătăria. Acolo ne întîlneam mai mulţi... eu, Cristi Minculescu, colegii lui de teatru, Sorin Gheorghiu, Gil Dobrică. Era cel mai căutat loc şi noi veneam din timp ca să-l ocupăm, şi-ţi dai seama că nimeni nu ne mai scotea de acolo. Era atunci o gaşcă mai deosebită şi de fiecare dată cînd mergeam la el ne arăta şi ne punea să ascultăm discuri cu trupele care în acea perioadă apăreau şi care aveau ceva de spus. Ţineam legătura cu Nicu Vladimir, cu Mircea Florian, Dan Andrei Aldea. Ei jucau în acea perioadă în “A douăsprezecea noapte”, la Teatrul
