Numai fericit n-am fost urmărind joia trecută, pe sport.ro, tragerea la sorţi a meciurilor din grupele Ligii Campionilor.

A fost cea mai neprofesionistă transmisie de sport din câte mi-au fost date să văd. Să pui publicitate peste toată extragerea din urna a 2-a (probabil din pricină că în ea nu era nicio echipă românească), iată o performanţă greu de egalat! Toată solemnitatea evenimentului s-a dus de râpă şi pentru că, într-un live, în loc să-i vedem pe protagonişti (între care fotbaliştii premiaţi anual de UEFA), ne-am desfătat cu mutrele a trei băieţi deştepţi pe care, tot vorbind ei verzi şi uscate, i-a apucat la un moment dat râsul.

Credeţi că râdeau de norocul echipelor româneşti? Nici gând. Râdeau fiindcă uitaseră să ne comunice cine cu cine joacă în grupele în care nu erau echipe româneşti. Şi dă-i, şi râzi, până când au uitat şi ce uitaseră. Mi-am mai revenit puţin vineri, ajuns la Regensburg, când am citit pe teletextul Eurosportului german perechile trase la sorţi în Cupa UEFA şi am constatat că nici nemţii nu se omoară să dea numele echipelor din alte ţări. Noroc că Rapid şi Unirea au căzut peste echipe germane, altfel nici despre ele n-aş fi aflat nimic. Şi cum seara la 6.00, la Regensburg, nu se mai găsesc ziare de sport (decât „Fanatik“, în turceşte şi un tabloid în chirilice, „Pravda“) a trebuit să-i dau un telefon, fireşte, lui Radu Cosaşu şi să-l întreb ce s-a întâmplat.

„Cum adică, «Fanatik» nu scria nimic despre ce echipe turceşti joacă în Ligă şi în UEFA?“, m-a întrebat Cosaşu. I-am spus că naţionalismul turcesc îl întrece cu mult pe cel românesc şi nemţesc, numărul din „Fanatik“ fiind consacrat integral celor două întâlniri dintre Steaua şi Galatasaray din săptămânile precedente. Asta este soarta telecomentatorului sportiv (amator, pe deasupra) care sunt: de a fi la mâna profesioniştilor. Cât priveşte sorţii