Avem de acum o imagine relativ clara a rezultatelor testului dat de criza din Georgia. Stim acum cu precizie ce este, ce vrea si ce inseamna "noua Rusie". Si am inteles mai bine cu aceasta ocazie cateva lucruri despre securitatea noastra nationala pe care poate nu le intelesesem asa bine inainte. Pe scurt, un test folositor. Dar acestea sunt chestiuni deja insusite. Este vremea sa ne desprindem pentru o clipa de registrul orientat analitic asupra prezentului si sa ne intoarcem catre viitor pentru a-l privi dintr-o per­spec­ti­va strategica. Care sunt modalitatile prin care instinctul hegemonic, ce pare sa fie o constanta a oricarei puteri moscovite, ar putea fi materializat si exercitat asupra Ro­maniei? Putem sa anticipam care sunt instrumentele de presiune si control pe care puterea rusa le va mobiliza in viitor? Care sunt semnificatiile si implicatiile tu­tu­ror celor de mai sus? Sa incercam sa con­struim un inventar speculativ in jurul aces­tor intrebari. Instrumentul militar Un astfel de inventar nu poate incepe alt­fel decat cu factorul militar. Din acest punct de vedere, avem de a face cu o ve­che reteta ruseasca ce presupune crea­rea in jur a unei atmosfere in care nevoia de interventie militara rusa pare iminenta si a unei impresii generale ca Moscova are nu numai capacitatea, dar si vointa de a interveni. Vorbim despre un mili­ta­rism demonstrativ, dublat de alimentarea unor conflicte etnice, religioase, econo­mi­ce oriunde posibil in sfera sa de influenta. Nu este nimic altceva decat traditionala stra­tegie taristo-sovietica, in care pre­tex­tul umanitaro-ideologic si forta bruta se im­­­pletesc, sustinandu-se reciproc. In ceea ce ne priveste, situatia din Ba­sa­rabia si Transnistria pune Romania in­­tr-o postura de vulnerabilitate fata de ma­la­xorul acestei strategii. Scenariul este trans­parent: intretinerea potentialului de conflict in zona Republicii