Aceasta este, poate, prima mea cronica tv pozitiva. Este dedicata unui mare om de televiziune, poate primul care a inteles exact nevoile publicului din Romania. O personalitate remarcabila care i-a readus pe romani in fata televizorului, deturnandu-i de la lectura, sport, gatit si alte activitati care-i indobitoceau. Tin sa aduc acest prinos de recunostinta celui care a creat cea mai de succes reteta de emisiune tv din ultimii ani: Dan Diaconescu.

Desigur, ati sesizat ca, in alineatul de mai sus, am fost ironic. Ce bine, v-ati zis, Diaconescu merita toata ironia de care e cineva capabil. Regret sa va dezamagesc, dar admiratia mea pentru Dan Diaconescu este reala. Fara a fi de acord cu metodele lui, trebuie sa recunosc ca omul are talent. In primul rand, stie sa se prefaca. In televiziune, despre asta este vorba: sa creezi personaje credibile. Diaconescu n-a dat nici macar o data semne ca s-ar satura de nebunii care-i calca zilnic prin studio. Nu se enerveaza, nu a tipat niciodata la invitati, nu a avut nici un moment in care s-a hotarat sa-si bage picioarele si sa se duca sa faca un talk show cuminte, poate chiar decent, la Realitatea sau Antena 2.

Dar nu de aici trebuia sa plec. Trebuia sa incep prin a va marturisi ca nu am nici cea mai mica indoiala ca Diaconescu isi da seama de penibilul cu care se inconjoara, ba poate chiar il dezaproba total in sinea lui. Va spun si cele doua lucruri care m-au condus la aceasta concluzie. In primul rand, la inceputurile mele in presa (sa fi tot fost prin toamna lui 2007), am facut, pentru o revista, un reportaj din interiorul OTV. Am intrat acolo sub acoperire, spunand ca sunt un student la jurnalism care vrea sa-si faca lucrarea de licenta despre OTV. Am petrecut cateva nopti in spatele camerelor si am vazut cum Diaconescu le dicteaza angajatilor cuvant cu cuvant, chiar si cu semne de punctuatie, textele