Curăţarea urechilor de ceară, considerat un obicei de bună creştere, nu ar trebui efectuată „după ureche”, ci conform sfatului medicului, consideră un expert ORL-ist de la Universitatea din Texas. „Ceara din urechi nu este un lucru rău în sine, prin urmare nu ar trebui îndepărtată doar pentru că există”, crede medicul Peter Roland, care consideră că ORL-iştii şi pacienţii ar trebui să urmeze un „îndrumar” înainte de a purcede la îndepărtarea acestei secreţii. Chiar dacă 12 milioane de americani se prezintă în fiecare an la doctor plângându-se de „urechi înfundate”, simptomele de care suferă aceştia – durere, presiune, mâncărime, mirosuri neplăcute sau chiar pierderea auzului, în cazuri extreme – nu se datorează acestei secreţii naturale, ci poate chiar faptului că s-a încercat îndepărtarea „neştiinţifică”.
Potrivit LiveScience.com, ceea ce numim „ceară” este, de fapt, o combinaţie de substanţe cu rol de curăţare a canalului auditiv, pe care îl lubrifiază şi îl protejează de bacterii. Consistenţa solidă şi culoarea sunt dobândite odată ce substanţele protectoare se amestecă cu particule de praf, celule de piele moarte şi alte impurităţi. Roland consideră că nici beţişoarele cosmetice cu vârfuri de vată nu sunt utile, nici metodele de îndepărtare „medicale”, adică prin irigarea urechii.
Singura metodă pe care o aprobă asociaţia profesională din care face parte medicul de la Universitatea din Texas este simpla introducere, pentru câteva minute, a unor dopuri de vată în ureche. Scoaterea lor ulterioară ar trebui considerată singura operaţiune de „curăţare”, alte metode nefiind cu adevarat necesare decât atunci când cineva se plânge de vreunul din simptomele enumerate mai sus. Cât despre pacienţii care îşi cer scuze mereu când le găseşte ceară în urechi, Peter Roland le spune că nu mai trebuie să fie „înspăimântaţi” de ceara din urechi care „are o funcţie
