Cine pute mai rau? Cine are zoaie mai gretoase pe geam? Care partid ne scarbeste mai tare? PSD ca recupereaza penali si pe Dan Voiculescu, turnatorul de rude si colegi? PNL, tinut pe brate de tot ce gasim mai putred in parlament, in frunte cu Ion Iliescu? Sau PD-L, prieten de conjunctura cu Gigi Becali si, mai nou, cu Vadim Tudor? Intre partidele de mai sus gasim totusi diferente mari, dar in rau. PD-L rateaza constant pariul cu binele ajutand uneori raul sa supravietuiasca. Toti ceilalti traiesc cu raul tot timpul, se hranesc din el, l-au inclus in programul de guvernare. Ceea ce nu-i, deisgur, o scuza, dar provoaca mari confuzii.
Din trocul de la Senat PD-L pierde enorm si nu castiga nimic. Doua functii de secretar si una de presedinte de comisie economica? De ce nu si trei de sofer, la fel de utile. Explicatia lor oficiala suna solemn si foarte stupid: trebuia respectat algoritmul. Din grija pentru algoritm au omorat un principiu simplu: cu personaje ca Vadim Tudor si Gigi Becali nu se negociaza decat in pierdere. Iar pierderea creste cand partidul care predica moralitatea in politica, vine cu oameni noi si discurs purist, se tocmeste cu raul suprem al politicii romanesti.
In schimb, PSD poate recupera un personaj sinistru ca Dan Voiculescu fara sa indigneze prea tare opinia publica. Intalnirea dintre penali, solutii imorale si securisti se produce natural, intr-o tacere complice. Asa da, merge. Invers, oroare! Cand PD-L se apropie de Mona Musca sau personaje dubioase ca Mitica Dragomir zgarie usa partidulului, opinia publica ia foc. Brusc, apar iacobini cu spume la gura. Alb sau negru! Nuantele, explicatiile, judecata aproximativa sunt valabile pentru toti ceilalti. Pentru puristi, esafod si ghilotina!
Si acum, rezultatele: alianta PSD-PC exista. Mona si Mitica nu. Exista insa Gigi, veti spune. Corect. Pus in balanta cu Dan Voic
