Destine tragice, copilarii nefericite, adolescente amestecate cu suferinta si pumni intregi de medicamente. Aceasta este viata pe care copiii (acum tineri) din anii '80, infectati de sistemul de sanatate romanesc cu cea mai groaznica maladie a vremurilor contemporane, HIV, trebuie sa o indure zi de zi... La toate acestea se adauga si cea mai mare "pedeapsa" a lor: nepasarea semenilor, fie ca este vorba despre comisiile prin care trebuie sa treaca, anual, pentru a-si obtine certificatele de handicap, fie de lipsa medicamentelor necesare supravietuirii sau chiar de ignoranta autoritatilor care, in loc sa le respecte drepturile, nici macar nu cunosc legislatia in vigoare, care protejeaza persoanele cu handicap. Printre foarte putinele drepturi obtinute de organizatiile de promovare a drepturilor acestora se numara si cel de transport gratuit in mijloacele de locomotie urbane. In Legea 448, privind Protectia si Promovarea Drepturilor Persoanelor cu Handicap, intrata in vigoare pe 6 decembrie 2006, se specifica in mod clar faptul ca "Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa ia masuri specifice in vederea asigurarii transportului in comun de suprafata, iar persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiaza de gratuitate pe toate liniile de transport urban cu mijloacele de transport in comun". Mai mult, legiuitorul a precizat si faptul ca toate legitimatiile de transport urban cu mijloace de transport in comun de suprafata sunt valabile pe intreg teritoriul tarii, fiind recunoscute de toate regiile de transport local.

Transportul in comun va fi subventionat... la o data incerta La Mangalia insa, nici pana la aceasta ora, persoanele cu handicap nu beneficiaza de aceasta lege. Printre cei care ar trebui sa aiba transportul intern asigurat (cel putin pe ruta Mangalia-Olimp) sunt si membrii Organizatiei "O Raza de Lumina": "Printre membrii nostri