Ca si in alte ocazii, tema revizuirii Constitutiei revine in actualitate ori de cate actorii politici realizeaza po­ten­tia­lul ei simbolic. Dincolo de materialitatea textului se si­tueaza un nivel de semnificatie pe care lupta cotidiana, in fata camerelor de luat vederi, nu il poate ignora. Din acest punct de vedere, dosarul initiativei de re­for­ma constitutionala social-democrata este unul care indica pana la ce punct reflectia constitutionala este ma­nipulabila partizan. Reactia presedintelui Mircea Geoa­­na la votul rusinos al Camerei Deputatilor a fost aceea de a deschide un nou front de lupta. Finalitatea gestului este transparenta: departe de a fi partidul care blo­chea­­za urmariri penale, grupul domniei sale este protago­nis­tul cel mai ferm in lupta pentru asanarea morala si lichi­da­rea coruptiei. Singura nota falsa in acest efort de con­cer­tare social-democrat a venit din partea lui Ion Iliescu: fostul presedinte al republicii a refuzat sa valideze, prin semnatura sa, initiativa lui Mircea Geoana. Diferenta de abordare si de ton devenea evidenta. Ceea ce apara, acum, Ion Iliescu este, deloc paradoxal, un stindard al integritatii constitutionale. Descoperind, cu entuziasm, valorile democratiei liberale, domnia sa aver­­tizeaza impotriva riscului unei derive autoritare. Ca si in cursul campaniei din mai 2007, adversarul com­ba­tut este tirania si principalul ei artizan, Traian Basescu. In cele din urma, loialitatea fata de Constitutia actuala este motivata de ostilitatea fata de seful de stat. Caci una dintre cheile de interpretare ale diferendului din PSD este insasi raportarea la pozitia detinuta de ac­tua­lul presedinte al republicii. Initiativa de limitare a imu­ni­tatii, imaginata de Mircea Geoana, are avantajul, in aceasta lectura, de a oferi PSD cateva castiguri de na­tu­ra strategica. Este vorba, in primul rand, de ca­paci­ta­tea de a impinge in p