Piscina lui Stolojan L-am vazut cu ochii mei (de nu l-as fi vazut...) pe Theodor Stolojan, iesind despuiat dintr-o piscina si anuntandu-si candidatura la functia de prim-ministru al Romaniei. Ar trebui sa radem sau sa plangem? Erou tragic-comic de telenovela lacrimogena (mai tineti minte, desigur, scena din 2004, cu "Draga Stolo" si boala lui inventata!), prim-vicepresedintele PD-L isi joaca in continuare rolul de pion tocit pe tabla de sah a Cotrocenilor. Un premier sexagenar in bermude, la bustul gol - numai de asta nu aveam nevoie. Dar - dinspre un partid in deriva, o propunere mai nimerita nici ca se putea! Existau, teoretic, doar doua alternative: Vasile Blaga (zdrobit in alegerile locale de Sorin Oprescu) si Adriean Videanu (sifonat rau de tot la capitolul imagine, dupa mandatul catastrofal de primar al Capitalei). Asa ca, in lipsa de altceva, a fost bagat in fata candidatul de serviciu.
De ce o fi ales sa faca anuntul respectiv de pe marginea piscinei, cu apa siroind pe el, ramane, insa, un mister. Iar daca laboratoarele prezidentiale de analiza socio-politica au crezut ca Stolojan va aduce un plus de voturi pentru democrat-liberali, atunci eroarea a fost majora. In orice confruntare televizata, el va fi facut franjuri atat de Mircea Geoana (care reprezinta, in opinia mea, cea mai serioasa nominalizare pentru functia de premier), cat si de Calin Popescu-Tariceanu. Lipsit de charisma si ducand pe umeri povara acelui gest odios de confiscare a valutei romanilor, la inceputul anilor `90, Stolojan intra in cursa cu sansa a treia. Desigur, primul ministru nu e ales prin sufragiu universal, dar prestatia locomotivelor electorale va creste sau, dupa caz, va scadea scorul partidului respectiv. Chiar in conditiile sistemului uninominal, ponderea factorului politic (formatiune - semn electoral) ramane definitorie. Riscul pe care si-l asuma tabara pr
