La inceputul veacului trecut, Rusia tra­versa prima criza economica se­rioa­sa. Era un imperiu cuprins de gre­ve si rascoale. Tarul Nicolae al II-lea l-a adus in fruntea Ministerului de In­ter­ne pe Veaceslav K. Pleve. Represiunea initiata de fostul sef al departamentului politiei, ajuns ministru, n-a dat rezul­ta­te­le asteptate. De aceea, Pleve a visat la o mare diversiune care sa abata aten­­tia de la criza economica, sa readuca pacea sociala in Rusia si sa uneasca ze­cile de milioane de supusi ai tarului in jurul tronului. "Un mic razboi victo­rios" - a exclamat atunci Pleve, iata ce-i trebuia Rusiei ca sa fie fericita. Si in ianuarie 1904 a inceput razboiului ru­so-japonez. Entuziasmul popular, din primele luni de razboi, a amutit sub ava­lansa vestilor despre infrangerile catastrofale care veneau de pe front. Prestigiul monarhiei a fost grav afectat de pierderea razboiului. Rusia era din nou cuprinsa de greve, iar organizatiile re­volutionare se dovedeau mai active ca niciodata. Insusi ministrul de Inter­ne, Pleve, a cazut victima unui atentat, in iulie 1904, atentat pus la cale de Evno F. Azef, seful organizatiei mili­ta­re secrete a socialistilor revolutionari. De fapt, Azef era un agent al politiei in­fil­trat printre eseri, care a facut o cariera politica remarcabila, ajungand in conducerea partidului. Atunci cand nu organiza atentate, el ii livra politiei pe colegii a caror activitate o coor­do­na. Esecul din ceea ce ar fi trebuit sa fie "micul razboi victorios" a dus, in ia­nuarie 1905, la "duminica sange­roa­­sa", cand multimea din capitala, in frun­­te cu parintele Gheorghii A. Ga­pon, alt fost agent al Ohranei, a fost in­­tam­pinata cu gloante pe cand se in­­drep­ta spre Palatul de Iarna. Asa a in­­ce­­­put revolutia din 1905. Reformele initiate de Witte, continuate de Stoli­­pin, au schimbat fata Rusiei. Daca pri­mul razboi mondial ar fi izbucnit 10 a