Traim in niste timpuri caracterizate din plin (si) de o adevarata isterie imobiliara. Aceas­ta situatie este doar o simpla mani­fes­tare a romanitatii si a felului ei de a reac­tiona la contactul cu o conjunctura eco­nomica foarte favorabila, cum, pro­ba­bil, Romania nu a mai cunoscut din anii 1930. O asteptare cam lunga, obositor de lunga. Balamucul de acum este total si pentru ca regimul proprietatii a fost pro­fund zdruncinat de avantul revolutionar al Partidului Muncitoresc Roman, ulterior al PCR, pentru ca situatia ambigua sa fie men­tinuta de catre mostenitorul din um­bra al comunistilor, structura FSN-FDSN-PDSR-PSD. Iar scandalurile privind retro­cedarile au curs garla, in flux continuu, de-a lungul intregii perioade de dupa 1990, ideea de retrocedare fiind chiar folosita drept arma pentru a santaja (cazul Re­ge­lui Mihai I). Invazia imobiliarului in viata pu­blica romaneasca este agasanta, chiar daca este un simptom al prosperitatii. Se con­struieste oriunde si oricum. Se cum­pa­ra, se vinde si se cumpara pentru a se vin­de din nou. Se tranzactioneaza. Roma­nia a incetat sa mai fie o tara pentru a se re­zuma la simpla conditie de proiect imo­bi­liar pe care zeci de mii de mici afaceristi sau mari rechini si, din cand in cand, mari grupuri straine o exploateaza, o cumpara, revand, recumpara, intotdeauna cu profit din ce in ce mai mare. O alta explicatie de ce s-a ajuns la existenta unor preturi fan­tastice, apartamentele cenusii din ceau­sistele cartiere din Bucuresti concurand (doar) la pret cu apartamente pariziene sau madrilene (un truism). Coclauri nelocuite, necunoscute, neci­vi­lizate au ajuns sa se vanda pe sume de zeci de mii de euro, de ai putea avea im­pre­sia ca moneda europeana se cultiva ase­menea florilor de mac pe campurile din jurul caselor, provocand mirarea strai­ni­lor care se intereseaza de o cabana li­nis­tita, undeva la tara, cu doar 20-3