Ce-a urmarit Rusia lui Putin prin recunoasterea re­giu­ni­lor separatiste, abhaza si oseta, din Georgia? Si ce are Apusul de facut? Evident, recunoasterea de catre Moscova a inde­pen­den­tei secesionistilor din Georgia s-a aflat pe ordinea de zi din clipa in care Occidentul, trecand peste obiectiile Kremlinului, a validat despartirea de Serbia a provinciei Kosovo. In februarie, Moscova pusese in vedere Occi­den­tului sa nu procedeze la recunoasterea suveranitatii kosovare, intrucat, in caz contrar, va inlatura toate ob­sta­co­lele din calea unui demers similar al Rusiei in ches­tiu­nea provinciilor separatiste de pe teritoriul gruzin.

Din unghiul Rusiei, separatismul kosovar si cel de pe teri­toriul georgian ar fi deopotriva produse ale dez­mem­bra­rii unor state socialiste, a URSS si Iugoslaviei. Situa­tia in ambele cazuri ar fi, pasamite, identica. Exista, intr-ade­var o serie de similitudini. Dar ceea ce la Moscova si in mass-media de stanga din Apus se trece frecvent sub tacere ori ramane fara lamuriri este diferenta funda­men­ta­la dintre situatia kosovarilor si aceea a abhazilor si ose­ti­nilor. Primii si-au ales in mod democratic conducerea si au optat pentru suveranitate dupa un indelungat si se­rios proces de mediere internationala si de negocieri la­bo­rioase, menite sa aplaneze conflictul iscat de ani de per­secutii si de epurari etnice sarbesti. Niciun fel de me­die­re n-a avut loc, in schimb, in regiunile secesioniste diri­jate de Moscova prin intermediul unor regimuri mario­neta. In plus, spre deosebire de abhazi si osetini, care as­pi­ra la unirea cu mama Rusia, kosovarii isi iau in serios in­dependenta. Ceea ce n-a impiedicat Moscova sa se manifeste ca si cum ar copia actiunile, chipurile, unilaterale ale Apu­su­lui. In plus, Kremlinul a pus in miscare o uriasa masi­na­rie propagandistica. Lentoarea demontarii, in Vest, a fu­mi­genelor rusesti