Din cartile de istorie si din propaganda comunista am invatat ca monarhia in Romania are un trecut, nu si un viitor. Iata insa ca, oricat ar parea de ciudat, ea are si un... prezent. Sa vedem cum arata el, inainte de a vorbi despre ceea ce a fost sau ar putea sa fie in materie de regalitate si dinastie in Romania.
Indata dupa schimbarea din 1989, cam in acelasi timp cu marsurile de la APACA si imbarcarea lui Corneliu Coposu intr-un transportor blindat, ca in finalul povestii lui Ceausescu insusi – dar fara curajul de a "finaliza" ca acolo –, PSD s-a dat peste cap sa opreasca intoarcerea libera si nestanjenita in tara a Majestatii Sale Regele Mihai de Romania. De pe Otopeni, la ordinul expres al premierului Roman – si nu, cum era de asteptat, al lui Iliescu –, autoritatile locului s-au straduit sa il reimbarce pe rege cat s-a putut de repede. Era in prima parte a lui 1990, cand lucrurile palpaiau fragile, nestiindu-se daca vor dura sau nu.
Marele prieten de la rasarit isi vedea de calea lui marxist-leninista, aparent cu viteza de croaziera, nebanuind ca, peste un an, nationalismele centrifuge il vor spulbera, lasand loc CSI-ului si lui Eltin. Regalistii doamnei Mezincescu agitau cateva drapele de stil vechi, cu stema dinastica a Romaniei, nevenindu-le sa creada cat sunt de putini, dar Casa Regala planuia si intreprindea turnee prin Occident, nu fara speranta unei restaurari pe tronul de unde fusese constransa sa plece de tancurile sovietice. Unul dintre aceste turnee – cel foarte important, din SUA – era organizat de un tanar savant iesean din exil, Ioan Petru Culianu, stranepot de junimist si ucenic al lui Mircea Eliade, care urma sa fie impuscat, cateva luni mai tarziu, la doi pasi de biroul lui universitar american, din motive nici pana astazi elucidate.
Intre timp, avusesera insa loc alegerile din Duminica Orbului, protestele st
