Impozite, taxe, tarife şi comisioane. Nu poţi obţine nici măcar o hârtie fără să plăteşti o taxă. Mai grav este că nici o instituţie a statului nu a fost capabilă să numere toate dările puse în cârca românului.

GdS lansează o campanie în care puteţi să vă spuneţi părerea şi să daţi exemple de taxe şi tarife care v-au afectat viaţa.Vă invităm să povestiţi experienţele dumneavoastră în secţiunea de comentarii a acestui articol.O persoană merge să îşi facă paşaport. Află ce acte îi trebuie, se duce să plătească taxele la CEC Bank, se întoarce din nou la poliţie şi completează un teanc de formulare. Iar dacă vrea paşaportul în regim de urgenţă, mai achită ceva bani direct la poliţie şi gata! Dar a pierdut cel puţin o zi cât s-a plimbat între instituţii şi i s-au uşurat buzunarele de ceva bani. Altă persoană îşi cumpără o maşină la mâna a doua: o radiază de pe numele vechiului proprietar, deci merge la RAR, mai trece pe la Fisc, unde lasă nişte bănuţi, o înmatriculează (dacă este cazul), trece şi pe la primărie să o înregistreze la Direcţia de Impozite şi Taxe. Şi uite aşa, pe lângă preţul maşinii, mai plăteşte o grămadă de bani, pe chestiuni colaterale care au diverse destinaţii. Dacă altcineva vrea să-şi ia o casă, atunci are şi mai multe drumuri de făcut şi taxe şi mai mari de achitat: la notar, la Cartea Funciară, la X, la Y. Dacă altă persoană vrea să-şi deschidă o firmă, lucrurile se complică. Strânge un teanc de documente, avize, caziere fiscale, hârtiuţe care vor sta într-un sertar ani buni şi pentru care plăteşte mai mult decât face. Lista hârtiilor pe care ni le taxează majoritatea instituţiilor este lungă. Plătim taxe la înscrierea la şcoală, la actele de stare civilă, la orice act eliberat de o instituţie, la mediu, la bibliotecă, la fisc, la primărie, la biserică, la hotel, la serviciul de „plimbat hârtii“ etc. Impozit pe venit, pe profit, contribu