... dragi directori, despre cum credeati ca va fi primul loc de munca, ca se vor intampla lucrurile acolo, ca vor fi cei de deasupra si ceilalti din jur, despre ce va imaginati ca va fi important si ce nu in cariera voastra? Probabil cu multa greutate, pentru ca natura a creat multe mecanisme de protectie si va fereste, pe cat poate si ea, de disonantele prea jenante.
Intr-o zi, cand vi se va amana programarea la psihoterapeut, poate incercati urmatoarea varianta: chemati la un interviu un tanar student care tocmai isi cauta primul sau job, unul ajuns de putin timp in Bucuresti, dintr-un orasel indepartat de provincie, care a fost premiant la un liceu din acelea “old-fashioned”, de la care inca mai merg copii la olimpiade.
E posibil sa mai gasiti pe unul dintre aceia inca idealisti, care vor sa faca bine celor din jur, care cred ca a nu fura, a nu minti, a tine promisiunile si a ajuta dezinteresat pe cineva sunt lucruri normale. S-ar putea sa nu intelegeti “din prima” ce spune, insa, daca repetati experienta, s-ar putea sa va aduceti aminte de niste lucruri pe care le-ati uitat de mult. Atentie, insa! E posibil sa aiba efecte riscante asupra imaginii si a carierei: s-ar putea sa fiti intrebat din ce in ce mai des daca va simtiti bine, sa incepeti sa scrieti articole patetice, sa va faceti bloguri...
Daca nu aveti un astfel de “personaj” la indemana si vreti sa faceti o incercare, iata, vi-l imprumut eu pe “al meu”, care a luat foarte in serios rugamintea mea si a lui Claudiu Vrinceanu de a pune pe hartie raspunsurile la cateva intrebari.
George Butunoiu: De unde vii? Cum se vede Bucurestiul de acolo de unde vii?
L.P.: Am venit in Capitala tocmai din inima Moldovei, din Iasi, unde am trait doi dintre cei mai frumosi ani, in prima parte a liceului. Restul copilariei mi-am petrecut-o intr-un minunat orasel de deal, protejat de Bachus prin z
