- Diverse - nr. 171 / 3 Septembrie, 2008 Este cocheta, emotionata, absolut lucida, bucuroasa de oaspetii care au venit sa o felicite cu ocazia implinirii frumoasei varste de o suta de ani si care vor sa ii afle secretul longevitatii. Venerabila doamna Dozsa Anna ne raspunde, cu zambetul pe buze, cand in ungureste, cand in romaneste: "Am avut o viata foarte frumoasa, necazurile mari, care au lovit omenirea de-a lungul a o suta de ani, pe mine m-au ocolit. In fiecare zi, i-am multumit lui Dumnezeu pentru acest noroc si i-am compatimit si i-am inteles pe oameni. Pe langa viata tihnita pe care am dus-o, am avut noroc de un sot foarte bun. Eu nu am muncit decat o foarte scurta vreme, intre cele doua razboaie mondiale, la primariile din Sighetul Marmatiei si din Oradea, in rest fiind casnica. Indiferent cat de grele au fost vremurile, sotul meu, Lajos, avea grija sa nu ne lipseasca nimic din casa. El era contabil, dar dupa serviciu nu avea stare, ma ajuta la toate treburile gospodaresti, ma rasfata. Tare mult am iubit noi viata de familie", spune, cu nostalgie si seninatate, doamna Anna. In ceea ce priveste alimentatia, nu a facut niciodata excese, dar nici nu a tinut regim. "Laptele nu imi lipseste de pe masa, dar mananc si slanina, si untura pe paine, iar la ocazii servesc cate un paharel de palinca sau de coniac, sau de vin. De fumat nu fumez, dar am incercat si viciul acesta in tinerete, pentru ca primul meu sot era fumator". Da, doamna Anna a trecut si printr-un divort, motivul fiind ca socrul i-a interzis sa faca, timp de 10 ani de la casatorie, copii… In schimb, cu al doilea sot, cu care a trait zeci de ani fericita, a avut o fata, pe Annamaria, profesoara de matematica, actualmente pensionara, cu familia careia locuieste. Nascuta la Blaj si mutata cu domiciliul in nu mai putin de noua orase, dupa ce a ramas vaduva (in 1975), doamna Anna s-a stabilit la Targu