ANALIZĂ ● CÎT DE MULT TE IUBEŞTI?
Sentimentele de culpabilitate ne pot măcina sufletul. Cînd credem că merităm pedeapsa şi critica celor din jur sau cînd ne iubim prea puţin pe noi înşine, ne facem rău inconştient. Dacă mai avem şi percepţia că nici ceilalţi nu ne pot iubi (căci am greşit), ne comportăm ca atare faţă de ei, preluînd rolul de victimă.
ANALIZĂ ● CÎT DE MULT TE IUBEŞTI?
Sentimentele de culpabilitate ne pot măcina sufletul. Cînd credem că merităm pedeapsa şi critica celor din jur sau cînd ne iubim prea puţin pe noi înşine, ne facem rău inconştient. Dacă mai avem şi percepţia că nici ceilalţi nu ne pot iubi (căci am greşit), ne comportăm ca atare faţă de ei, preluînd rolul de victimă.
Acest lucru se întîmplă mai ales în cazul persoanelor care în copilărie au fost criticate des de părinţi şi li s-a indus un sentiment de vinovăţie acut.
EMOŢII. Tiparul “vinovatului fără vină” se poate manifesta astfel de-a lungul vieţii în toate situaţiile-limită. De obicei, aceste persoane au învăţat să facă compromisuri în defavoarea lor, să îşi ignore nevoile proprii şi să aibă un comportament de victimă în relaţia cu ceilalţi. Deşi ele cred că alţii sînt de vină pentru felul agresiv, brutal sau cel puţin greşit în care se comportă faţă de ele, nu îşi dau seama că miracolul schimbării trebuie să se petreacă mai întîi în interiorul lor, şi nu în exterior. Orice persoană care se crede vinovată din anumite motive va încerca să îşi demonstreze mereu inconştient, în fiecare zi, că realitatea îi confirmă sentimentele şi credinţele interioare, aşteptînd parcă de la ceilalţi să fie percepută ca atare; mai mult, se va autovictimiza predînd mereu puterea în mîinile celorlalţi. Copilul care se teme că părinţii îl vor pedepsi pentru orice greşeală, soţia care şi-a înşelat partenerul şi crede că merită să sufere pentru aceasta
