Este un viciu si, totodata, o caracteristica a vietii noastre publice faptul ca o afirmatie care nu este insotita si de o injuratura nu este luata in seama, este ca si cum nu ar fi auzita. Ca si cum aerul Romaniei nu ar propaga undele sonore daca nu ar fi purtate de cate o injuratura. Cand un politician incearca sa foloseasca un alt stil, mai "urban", mai "occidental", el este tras imediat de maneca de consilierii sai intimi, inclusiv de cei straini din, sa zicem, SUA, care au invatat intre timp obiceiul pamantului. Nimeni nu este dispus sa piarda puterea pentru motivul snob si total neavenit ca ar vrea sa ramana cu limbajul invatat de la guvernanta.

Un exemplu ilustrativ il constituie primul nostru ministru, dl Popescu Tariceanu, care a refuzat catva timp sa utilizeze limbajul politic curent al invectivei. La inceput, d-sa vorbea ca la un post de radio anglo-saxon, spre uimirea si neintelegerea concetatenilor sai care, din aceasta cauza, l-au si stigmatizat "Moliceanu". Degeaba si-a dat asa-zisul domn Moliceanu afara nu stiu cati ministri, porecla i-a ramas. Pana cand a fost obligat sa reintre pe fagasul neaos, fiindca in campania electorala trebuie sa fii om serios, nu te mai poti juca cu sansele.

La tabara de vara a tinerilor liberali domnul Tariceanu a fost in situatia de a vorbi despre partidele politice. Cu acest prilej, a spus despre PD-L ca este o "adunatura", nu un adevarat partid politic. Sa lasam deoparte stilul de invectiva (fara de care in Romania aproape ca nu existi) si sa incercam sa analizam cat se poate de obiectiv afirmatia presedintelui PNL. Ce motive ar avea d-sa sa vorbeasca despre adeptii d-lui Boc numindu-i "o adunatura"? Trecand peste expresia urata, daca face aluzie la lipsa de angajare doctrinara, s-ar putea sustine ca are dreptate.

Fostul membru al Internationalei Socialiste, PD, a trecut de pe o zi pe alta la Po