Întocmai ca nea Nicu, aflat la cârma României pâna la ultima suflare, când a fost facut strecuratoare de fostii sai discipoli si actualii conducatori ai tarii ajunsi la putere din rândurile ciracilor împuscatului au aceeasi meteahna. Setea de putere.
Astfel, aproximativ 80% dintre parlamentari si-au anuntat intentia de a candida în noiembrie pentru înca un mandat, care sa le asigure un nou fotoliu caldut pentru urmatorii cinci ani, de unde sa continue proiectele gândite pentru noi, muritorii de rând. Agitatia e, dupa cum se observa, mare. Se negociaza intens, indiferent daca e zi sau noapte, dupa usi ferecate, pazite de bodyguarzi, se întocmesc liste de candidati, se analizeaza CV-uri, si se organizeaza licitatii. Pentru ca, cine vrea sa candideze, trebuie sa scoata banul de la ciorap. Mai pe fata, cum procedeaza liberalii, care au trimis SMS-uri candidatilor, somati sa pregateasca 2500 de euro pentru pusculita partidului sau mai voalat, cum fac social democratii, care au constituit un fel de CAR la nivelul partidului, unde candidatii pot face donatii. Fiecare dupa posibilitati.
Desi se parea ca votul uninominal va cerne candidatii, acestia au gasit solutii ingenioase pentru a nu ramâne pe dinafara în viitoarea legislatie. Disperati ca-si vor pierde imunitatea si influenta, „dinozaurii” din unele partide au început sa puna în aplicare barterele, adica un fel de întelegeri de genul „ia tu colegiul ala si pe asta mi-l lasi mie”, tocmai pentru a iesi învingator „cine trebuie”.
Dupa nesfârsitele guvernari de care am avut parte din 1989 încoace, nici nu e de mirare ca în politica româneasca exista aceasta criza de oameni credibili, pe care firmele de consultanta n-au cum sa-i „recicleze” oricât de multe zerouri ar contine nota de plata. Reforma clase politice nu se poate face cu aceleasi nume vechi, majoritatea dintre ele cu state vechi în Secur