Observindu-se ca trasul cu pistolul tinde sa devina obicei national, se va da o lege care sa restrictionize purtarea pistoalelor cu lejeritatea cu care se poarta bijuteriile. Legea ar fi menita sa uluiasca poporul si sa i se dea senzatia ca i se poarta de grija. Pe mine treaba ma lasa tot atit de rece pe cit il lasa pe Ion Iliescu candidatura lui Geoana la functia de premier. Ei si? Si ce daca se da o lege impotriva purtatului de pistol? Ramin armele traditionale: bita, sabia, cutitul, lama, pumnul si piciorul. O bita directionata bine spre cap face minuni, mai ales daca operatiunea se repeta de citeva zeci de ori. Sabia, cutitul si lama, minuite cu indeminare, fac deliciul multor "cunoscatori". Cit priveste pumnul si piciorul... folosirea lor e chiar o chestiune de maxima demnitate, mai ales in Braila, unde "smecheria" a devenit obiectiv de interes strategic, incit, daca nu esti atent, lesne poti confunda, dupa mers, gesturi si vocabular, un politician cu un interlop, un afacerist cu un mardeias sau un doctor cu un schimbator neautorizat de valuta. Evident, nu-i cazul ca acest lucru sa fie inteles in forma generalizarii, dar desele exemple pe care le vedem si auzim zilnic suscita interesul.
De fapt, despre ce este vorba? Despre nimic altceva decit despre bataia de joc cu care politicienii trateaza marile probleme. Alarmati ca a fost impuscat un american, somnorosii nostri reprezentativi se grabesc sa faca repede ceva. Nu ceva autentic, solid, din care sa se vada clar vointa de a elimina sau, macar, de a incetini un simptom ce tinde sa devina flagel. Nu, se face "ceva" rapid, cit sa potoleasca supararea Inaltei Porti Americane. Tipic pentru o tara care a luat nastere intr-o anumita conjunctura si printr-un anumit compromis din care n-a iesit nici pina acum. Tot intr-o anumita "conjunctura" am intrat si in Uniunea Europeana si tot printr-un "compromis" ne s
