Între 29 şi 31 august 2008 a avut loc la Sibiu cea de-a VIII-a ediţie a Festivalului „Cetăţi Transilvane“. Din punct de vedere cronologic, Sibiul este al doilea oraş după Sighişoara care a iniţiat manifestări artistice de largă audienţă, legate de Evul Mediu. Spre deosebire de cele întîmplate de-a lungul scurtei istorii festivaliere în situl de pe malul Tîrnavei, Cetatea Roşie (vechea denumire a Sibiului) a ştiut să evite experimentele nereuşite, avînd un drum ascendent de la prima ediţie pînă în prezent. Festivalul sibian se situează pe stabilimente artistice bine definite. Muzica, dansul, animaţia, teatrul, scenografia sînt medievale, renascentiste sau baroce, aşa cum sugerează titlul evenimentului care le reuneşte. Elementele de modernitate nu deranjează, deoarece au o funcţie clară de ghilimele pentru spectacolele constituite în citate istorice, care pun astfel în valoare centrul oraşului şi sînt lansate, la rîndul lor, de acesta. Deşi lipsa defectelor nu presupune automat prezenţa unor virtuţi, salutăm faptul că festivalul aflat în discuţie nu este unul al micilor şi al berii, cum se întîmplă, din păcate, în numeroase alte cazuri. Decenţa, măsura şi bunul-simţ domină atmosfera activităţilor artistice sau comerciale stradale ale oraşului. A existat o avanpremieră a manifestării, constînd în concertele formaţiilor de rock medieval In Extremo, din Germania, şi Borrachoz, din Belgia, din ziua precedentă (27 august). Acest pseudo-preview a anticipat unicul moment ne-medieval din festival, concertul lui Ovidiu Lipan „Ţăndărică“, din ziua a doua, plasat la o oră a prînzului, în Piaţa Mare. Concertul a fost de înaltă ţinută artistică, singura obiecţie fiind că acesta a reprezentat singurul moment paralel faţă de tematica manifestării. Fără a ne permite să-i sugerăm Maestrului (de la Roşu şi Negru, Phoenix, etc.) ceva, ne întrebăm cum ar fi sunat un program pregăt