Blaturile de la toamna se aranjeaza sub ochii nostri. Sefii de partid si somitatile politicii se ameninta cu limba de la briceag, la scoli de vara, sa le ia ochii juniorilor care le fac galerie. In spatele dramaticului cuvant de ordine Acum sau niciodata! se pregateste un non combat total. Respectul fata de adversarul politic inseamna sa-l ataci distrugator cu vorba si sa-i intinzi discret covorul spre Parlament, trimitand impotriva lui iepuroi politici sau figuranti. Acum se deseneaza fiefurile uninominalului. Geoana se pregateste sa devina marchiz de Dabuleni, Nastase, conte de Mizil, Hrebenciuc, baron de Bacau, si Norica Nicolai, boieroaica de Calarasi, in timp ce, in partea cealalta, Blaga si Elena Udrea isi aranjeaza diplome nobiliare de sector.
La ora asta, aranjorii de partid se anunta reciproc unde au de gand sa-si planteze greii incat sa-i fereasca de confruntari directe. Un mafiotic „e loc si pentru ai nostri, si pentru ai vostri“ se dospeste in intalniri ferite, la care tara e impartita prin incredintare directa, ca zonele de influenta si actiune lucrativa arondate intre nasi. Alegatorii cu optiuni ferme si simpatii de nezdruncinat isi fac griji ca n-are partidul lor destui oameni sa-i scoata la inaintare ca sa curete Parlamentul de baroni si de nepoti, iar partidului nici prin cap nu-i trece sa-si trimita varfurile de lance la atac.
Asta spune cate ceva despre forta acestor varfuri si despre increderea fiecarui partid in parte in greii sai. Sunt buni de scos la defilare, nu si la atac. S-ar putea spune ca aceasta strategie, de a nu programa confruntari intre marii candidati, e cat se poate de normala - se evita pierderile din randurile solistilor partidului si i se ofera caracudei sansa de a se afirma. Totusi, duelurile cu trei, patru racani politici la un general - vorba vine! -, ca sa nu aiba partidul pierderi la varf, vin dintr-un
