Personal, în unele momente le înţeleg pe femeile frumoase care renunţă la gîndurile ambiţioase în viaţă, carieră, etc, îşi iau un bărbat bogat care să le protejeze de ceilalţi bărbaţi şi de un mediu în general ostil. Cu cît ţara e mai primitivă cu femeile, cu atît sînt mai evidente aspiraţiile feminine către spaţiul securizant al banilor. În afară de problema bărbaţilor, există şi problema “celorlalte” femei, femeile crescute să-şi judece semnele într-o grilă patriarhală dură. Dacă o femeie n-are copii e aspru judecată mai ales de femei. Dacă se îmbracă provocator, va fi iarăşi judecată aspru mai ales de femei (în timp ce bărbaţii hărţuiesc cît pot).

Mă rog, nu o meditaţie feministă îmi era în intenţie, ci să ajung la obsesia mea de săptămîna asta despre care tocmai am scris la ziar, Sarah Palin. Un articol pe care l-am văzut abia acum pune o întrebare foarte bună în legătură cu gradul de atractivitate al candidatei şi statutul ei de pittbull pe care i+l cere respectiva funcţie.

Ei bine, m-am tot întrebat de ce Palin, promotoarea unui discurs complet derapat cu care nu pot fi de acord, şi-a meritat tot linşajul mediatic de săptămîna asta. Nu mi se pare totuşi a fi depăşit vreodată imbecilităţile spuse de Bush sau McCain. Iar problemele de familie sînt probleme de familie, chiar dacă e una de redneckşi. Răspunsul cel simplu mi-a venit după ce am terminat editorialul: este frumoasă, este mama a cinci copii şi arată bine, este plină de încredere în sine, e puternică. MEsajele în care crede şi pe care le promovează sînt idioate. Dar mi-e clar că e pedepsită mai ales pentru că a fost cîndva miss.

P.S. La noi, situaţia e oarecum similară cu Udrea, care nu-mi e deloc simpatică, nu-mi place cum a promovat în politică, nu-mi place ce spune. Dar, dacă vă amintiţi a fost aspru pedepsită doar pentru că avea un decolteu adînc. Atacurile la adresa ei au fost ma