- Cultural - nr. 172 / 4 Septembrie, 2008 Andrei Plesu, unul dintre cei mai importanti eseisti pe care i-a dat cultura romaneasca, a implinit anul acesta, pe 23 august, saizeci de ani. Eruditia, supletea ideii, gustul paradoxului, dar si meditatia elevata asupra spiritualitatii crestine sunt trasaturile particulare ce fundamenteaza conformatia intelectuala a cunoscutului carturar. Cartile publicate de Andrei Plesu (Calatorie in lumea formelor, Pitoresc si melancolie, Ochiul si lucrurile, Minima moralia, Jurnalul de la Tescani, Chipuri si masti ale tranzitiei, Despre ingeri, Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri) reprezinta tot atatea evenimente ale cunoasterii si ale rigorii morale, adevarate "sarbatori ale intelectului", cum ar spune Paul Valéry. Sunt carti care isi precizeaza originalitatea din prestanta formularilor si acuratetea exegezei. Nicio nota distonanta nu intalnim aici, totul pare sa se incadreze armonios intr-un univers coerent de imagini si semne ale unei lumi a sacralitatii, a artei, a culturii asimilate cu perfecta adecvare spirituala si afectiva. De altfel, autorul insusi ne ofera un memorabil autoportret, pigmentat cu reflexe ale paradoxului: "Citesc cu placere, imi plac ideile si il caut pe Dumnezeu. Dar imi plac si carnatii de Plescoi, bufoneriile crude, branzeturile rascoapte, cheful, hetaira, romanta. Sunt, hélas, lacom, echivoc, usor de atras spre lejeritati de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, «reteta» mea existentiala, tensiunea primejdioasa a destinului meu. (...) Cine - atribuindu-mi perfectiuni geometrice - e dezamagit sa-mi vada ridurile, si-a creat un interlocutor fals si nu am de gand sa incurajez o asemenea anomalie". Distribuindu-si atentia atat asupra reliefului lumii reale, cu sinuozitatile sale mai mult ori mai putin flagrante, cat si asupra haloului de imaginar al operei de arta, Andrei Plesu poseda rara capacitate d