Numai un partid lipsit de principii ii poate acorda lui Corneliu Vadim Tudor, personaj malign in comunism si in postcomunism, al carui prohod il canta sondajele de opinie, sprijinul pentru o functie importanta in statul roman. Solutie e foarte mult spus, ceea ce face din intreaga tarasenie o tragicomedie. La final, PDL va avea numai de pierdut si nimic de castigat din afacerea incheiata intr-un cerc foarte restrans, fara un mandat al conducerii partidului. Multi lideri au aflat de la televizor ce s-a intamplat la Senat, desi intelegerea are, dupa cum se vede, un impact major asupra imaginii PDL. O fi Emil Boc un jurist eminent si un primar exceptional, la disciplina politica a ramas repetent.
Cu ce se alege PDL de pe urma acestui act revoltator si revelator pentru mentalitatile unor lideri PDL? Pentru ca pe cuvantul lui Vadim Tudor nu pune baza nici un prunc abia scos din cristelnita, sigur, doar cu doi secretari si un presedinte de comisie. Fie ea si comisia economica, acolo unde foarte curand va intra bugetul pe 2009, an in care PDL spera sa se afle la guvernare, si tot e urias pretul electoral pe care-l va plati partidul lui Emil Boc pentru asocierea cu Vadim Tudor. Cei care au jucat reputatia partidului la obisnuita ruleta parlamentara „imi dai, iti dau“ avand in minte viitoarea guvernare dau dovada de infantilism politic, eufemistic spus. Nu e sigur ca PDL va forma guvernul, iar daca va fi asa, exista si ordonante de urgenta prin care bugetul poate fi modelat dupa nevoi. Daca acesta ar fi singurul castig al PDL, costul este disproportionat de mare fata de beneficiu.
PDL nu are de partea lui nici macar intelepciunea populara romaneasca, axioma in politica de la noi: „Fa-te frate cu dracul pana treci puntea“. Pentru ca puntea duce in iad: orice victorie impotriva cabinetului PNL, printr-o motiune simpla sau de cenzura, repurtata de PDL cu s