Arsenalul rus e în depozitele şi unităţile militare din Colbasna şi Tiraspol. În capitala Transnistriei se află şi Comandamentul Grupului Operativ al Forţelor Ruse, care numără peste 1.500 de militari.

Conflictul militar din Georgia ne reaminteşte cît de periculoasă e apropierea noastră geografică de Rusia. Avem un noroc divin că sîntem în NATO. Orice amînare a integrării noastre ne-ar fi dat acum mari dureri de cap. Vedem clar cît de plină de tupeu e Moscova pe teritorii ce nu au securitatea naţională garantată de aliaţi. Reafirm că cea mai importantă lecţie pe care România trebuie s-o înveţe din războiul ruso-georgian este cea a Transnistriei. Această zonă de conflict îngheţat, declanşatoarea unui război civil în 1992, rămîne una dintre marile ameninţări la adresa securităţii noastre naţionale. Peste 1.500 de oameni au murit atunci.

Nici vorbă să ne gîndim la anexarea Transnistriei sau la vreun conflict armat cu forţele ruse dislocate acolo. Astea sînt concluzii de Gîgă, pe care le-am citit amuzat în unele comentarii postate la editorialul de săptămîna trecută.

Evoluţiile survenite după 6 August 2008 la graniţa de est a României ne obligă la cunoaşterea completă şi la dezvoltarea unor capacităţi politice şi de intelligence care să ne permită prevenirea surprinderii. Nu mai este deja nici un secret pentru nimeni că Rusia tînjeşte după statutul fostei URSS. Moscova lui Putin şi Medvedev redevine imprevizibilă şi agresivă, în special la adresa NATO. Din acest spaţiu facem şi noi parte. Dacă bombardierele strategice Tu-95 se apropie periculos în ultimul an de spaţiul aerian al Marii Britanii, dacă nave militare ruseşti sînt surprinse foarte des în proximitatea apelor teritoriale americane din Atlantic, să nu credem că noi vom fi la nesfîrşit evitaţi. Orice slăbiciune a noastră va fi speculată.

De aceea e funda