Este de necontestat aportul lui Gheorghe Lazar ca intemeietor al invatamantului in limba nationala, in Tara Romaneasca. Marele dascal si carturar transilvanean, infiinteaza, dupa cum multi o stiu, scoala romana de la Sf. Sava, din Bucuresti (1818-1921). Moartea sa timpurie, in 1823 face ca el sa nu se bucure de urmasi directi, dar stranepotii sai din partea fratilor ii poarta numele cu cinste. Unul dintre ei este Horia, al doilea fiu, al lui Bazilius Mihail Lazar si nepot al lui Vasile Lazar, fratele mai mare al carturarului Gheorghe Lazar.
Erou in Primul razboi mondial, Horia Lazar, ne-a lasat un interesant jurnal de front. Acest jurnal este incredintat Emiliei st. Milicescu, de catre doamna ing. Sanda Lazar Divari, ultima descendenta a lui Gheorghe Lazar. Remarcand talentul descriptiv al autorului jurnalului si faptul ca este "un fin analist al sufletului romanesc traumatizat de cataclismul razboiului" ea publica jurnalul. Erou, decorat cu "Ordinul Steaua Romaniei cu Spade in grad de Cavaler cu panglica de Virtutea militara" si "Crucea comemorativa a razboiului 1916-18 cu baretele Ardeal, Carpati, 1916", Horia Lazar, nu este singurul urmas care i-a facut cinste inaintasului sau. Un alt frate, Mircea Lazar, un tenor cu o voce deosebita a fost membru fondator al Operei Romane din Bucresti.
Un alt stranepot al marelui carturar, este Adrian Lazar, fratele doamnei ing. Sanda Lazar Divari, care isi petrece o parte din tinerete in inchisorile comuniste, incercand sa se opuna unui regim intronat cu forta de comunisti.
Tatal lui Adrian poarta tot numele de Gh. Lazar si este fratele eroului Horia Lazar, facand parte din cea de-a treia generatie a familiei. Este un reputat profesor de istorie si limba germana la Seminarul pedagogic "Titu Maiorescu", (azi Colegiul National "I.L.Caragiale") si la Liceul "Marele Voievod Mihai" din Bucuresti,
