» Situatia critica in care se afla sportul romanesc este reflectata in momentul de fata de numarul de medalii cu care delegatia noastra s-a intors de la Jocurile Olimpice de la Beijing. Doar opt medalii din cele 20 promise de sefii forurilor de sport din Romania. Foarte multi specialisti au anticipat inca dupa Atena 2004 ca la JO din 2008 se va intampla acest lucru, dar putini au fost aceia care au luat in seama nenumaratele semnale de alarma trase.
Am putea spune ca printre cei care au incercat sa ascunda realitatea se numara chiar conducatorii federatiilor care s-au angajat la obtinerea unor rezultate peste posibilitatile reale ale sportivilor din loturile reprezentative. De aici disproportia uriasa intre ce s-a promis si ce s-a realizat. Culmea este ca, cel putin dupa 1989, majoritatea plangerilor vizau bugetele de austeritate repartizate de stat, fondurile insuficiente pentru pregatirea sportivilor, recompensele derizorii si nemotivante pentru sportivii care obtineau performante de marca in competitiile de anvergura ca jocuri olimpice, campionate mondiale sau europene.
Asa s-a ajuns in situatia ca bugetele alocate federatiilor sportive sa fie din ce in ce mai mari si, implicit, conditii mai bune de pregatire pentru sportivii din loturile reprezentative, iar recompensele mai mult decat motivante, si aici amintim, pe langa premiile de peste 100.000 euro, si autoturismele atribuite campionilor olimpici, rentele viagere, care pot ajunge pana la 6.000 lei (60 milioane lei vechi). Un lucru extraordinar pe care sportivii medaliati il merita din plin.
In drum catre mediocritate
Din pacate insa, dublarea premiilor din ce in ce mai putinilor medaliati olimpici a devenit, mai degraba, un gest electoral. S-a pornit de la dublarea premiilor pentru medaliatii la JO 2000, de la Sydney, de catre Crin Antonescu, la vremea aceea ministru al T
