- Editorial - nr. 172 / 4 Septembrie, 2008 Dupa ,,rataciri si confuzii", pret de aproape trei decenii, am ajuns la concluzia ca adevarata civilizatie si democratie nu este, asa cum probabil gresit credeam, in Europa sau in America, ci tocmai la noi, in Romania. Doar aici sau numai aici intalnesti lucruri si fapte care nu se petrec in alta parte, de unde se poate trage usor concluzia ca ne aflam pe o treapta superioara pe scara evolutiei umane si a civilizatiei europene. Argumente in sustinerea acestei ,,teorii" ar fi destule. Nu suntem noi decanii de varsta ai continentului european? Nu suntem aici nemiscati de doua mii de ani stiute si inca multe mii de ani nestiute? Crede cineva ca in acest enorm interval am facut degeaba umbra pamantului? Efervescenta noastra istorica a dat pe dinafara mai ales in ultimii douazeci de ani, cand Romania a inceput sa devina o "vedeta" a continentului, cunoscuta de toti ca un cal breaz, ca un hinterland al surprizelor bizare si o tara a minunilor neinchipuite. Si daca toate cele care se intampla pe la noi rezista in timp si chiar iau amploare, inseamna ca sunt pe un teren solid, ca au devenit valori ale noastre pe care cu siguranta le indragim si ne straduim sa le implementam pe la altii. Singurul regret este ca oferta noastra de inventii, pe care nu are rost sa o mai detaliem, nu prea se face inteleasa, nici pe la italieni, nici pe la spanioli, germani , francezi sau englezi, ca sa nu mai vorbim de austrieci, finlandezi, suedezi si norvegieni. Pentru ca tot suntem pe post de vedeta, vazuta din Occident in integralitatea ei, Romania pare ca o stea calauzitoare, ce-i drept nu prea stralucitoare, din cauza gunoaielor si a poluarii, in jurul careia, credem noi, s-ar invarti tot Universul, de la ea iradiind influente care se fac simtite intr-adevar in toate directiile, mai ales pe axa Roma-Madrid-Paris si Londra, dar si dincolo de ocea