Repartizarea posturilor de suplinitori de limba română, pentru învăţămîntul preuniversitar, din 27 august, a fost un nou motiv de agitaţie şi de speranţe, în special pentru cei care abia au absolvit facultatea şi îşi doresc un loc în învăţămînt (sau recurg la acest domeniu ca la o ultimă soluţie). Încă obişnuiţi cu ritmul examenelor şi cu emoţiile aferente, viitorii profesori păreau nişte studenţi care îşi aşteaptă nota. Dezamăgirea a fost însă aproape generală. După repartizarea posturilor propuse pentru continuitate, evident, posturi la cele mai bune licee sau şcoli, candidaţii din anul acesta au mai avut de ales în special grupuri şcolare, şcoli generale sau posturi incomplete, eventual cîte două, trei, chiar patru posturi în şcoli diferite, pentru a-şi completa norma. Prioritatea acordată celor care au vechime pe un post, chiar cu medii de 5 sau 6, în defavoarea concurenţilor de anul acesta, unii cu medii peste 9, i-a lăsat pe aceştia în faţa unei oferte extrem de sărace. Evident, şcolile au dreptul de a propune un post pentru continuitate, dar aceasta înseamnă că noii candidaţi nu mai au aproape nici o şansă, nici măcar la licee medii, ca să nu mai vorbim de colegiile renumite, ale căror nume nu s-au întîlnit pe liste. Şi să nu uităm că suplinirea nu a fost rezervată celor mai slabi candidaţi, în condiţiile în care numărul de posturi titulare de anul acesta a fost infim. Căldura, oboseala, adunarea în sala de sport a Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr“, scaunele prea puţine pentru cei prezenţi, microfonul de la care anunţurile se auzeau neclar au lăsat senzaţia unei improvizaţii stîngace. În plus, nimeni nu a văzut rostul unei asemenea adunări, cînd repartizarea s-ar fi putut face computerizat şi ar fi scutit sute de oameni de acea înghesuială dintr-o sală de sport, unde căldura şi stresul făceau ca răbdarea să se piardă imediat. Dar, cum situaţia postu