Nu mai există multe case atît de vechi în Bucureşti, aşa că a păstra nr. 35 bis de pe strada Mendeleev este o datorie. O să vă amintiţi imediat această clădire, aflată la răspîntia cu str. Biserica Amzei, fiindcă faţada neoclasică de pe latura lungă a imobilului şi colţul sînt acoperite, la etaj, cu medalioane şi statui aplicate: o imitaţie de artă romană în stuc.

Strada Mendeleev, înainte de a primi numele chimistului rus, se numea Nicolae Bălcescu şi, mai demult, pe vremea cînd se construia casa, strada Primăverii. Autorizaţia de construcţie i-a fost acordată lui Ştefan P. Bogacev în 1871. Prietena mea Cezara Mucenic, ale cărei cunoştinţe în privinţa oraşului vechi mi-au fost şi altădată de folos, a găsit chiar planurile casei, în arhiva de la Văcăreşti, din păcate fără semnătura arhitectului. Pe planul cadastral din 1895 figurează imobilul aşa cum îl vedem acum, cu curtea adîncă şi largă, dominată de geamlîcul din dreapta. Din 1990, de cînd numeroşii chiriaşi au fost împroprietăriţi, fiecare pe cămăruţa lui, curtea, a cărei dărăpănare jegoasă semăna cu a multor altor clădiri bucureştene, s-a umplut de termopane şi firme. La colţ, unde a fost cîndva o ceasornicărie, este o mică băcănie unde poţi găsi banane şi bere. Mai departe, de-a lungul faţadei dinspre Piaţa Amzei, parterul este fărîmiţat în prăvălioare care vînd diverse alimente de o vîrstă discutabilă. Seara, rămîne aprinsă lumina doar la o fereastră de sus, fără perdea. Teamă mi-e că transformarea cartierului, începută de cîtva timp, nu se va opri, iar cei doi locatari pe lîngă care treceam deunăzi, cînd arătau spre casă cu gesturi largi, păreau să aibă ambiţii inovatoare.

Dacă-i aşa, singurul argument care ar putea împiedica desfigurarea acestui frumos exemplar de arhitectură de secol XIX ar fi vecinătatea cu un monument istoric căruia restaurarea i-a redat recent nobleţea. Este casa cons