Adolescenţi şi tineri artişti, manageri sau avocaţi se joacă, de câţiva ani, cu personaje unicat, create de designeri cu idei uşchite şi vândute pe net.

1 /.

Prichindeii de grădiniţă îşi petrec timpul liber cu maşinuţe şi păpuşi cunoscute din desene animate. Oamenii mari se joacă cu monştri şi caracatiţe prietenoase, făcute de designeri, nepromovate pe televizor sau în supermarket. Unii le zic „jucării urbane“. Sau doar „jucării“, deşi sunt departe rău de ceea ce ştiu mămicile şi bunicile despre lucrurile cu care-şi pierd vremea copiii. Alţii, mai fistichii, le alintă în engleză „plushies“.

Amatorii de jucării urbane trec lejer de 20 de ani, sunt tineri care au joburi diverse - de la creaţie şi publicitate, la avocatură şi medicină -, nu le e ruşine să dea în mintea copiilor şi se simt bine când ştiu că acasă îi aşteaptă oricând „Karakiri“ sau „pisica pătrată“. Plătesc pentru o astfel de jucărie - comandată pe net - şi câteva sute de lei.

„Karakiri“ te ţine-n braţede trei ani

Pe „Karakiri“ - caracatiţa care n-are nicio legătură cu harachiri - a născocit-o, în urmă cu vreo trei ani, o tipă blondă, cu idei multe şi râs molipsitor: Oana Felipov, 29 de ani, născută la Tulcea, şcolită în arte şi design la Iaşi, momentan rezidentă în Capitală. Nebunia a început de la un prieten.

„Avea nevoie de ceva cu care să doarmă, între noi erau nişte glumiţe cu caracatiţa prietenoasă şi aşa a apărut Karakiri“. Nu vrei să ştii prin ce chinuri a trecut, „la naş- tere“, „Karakiri“. „Mă tot gândeam din ce material s-o fac, cu ce o umplu, cum să o cos. A durat o săptămână, timp în care casa a fost plină de puf“, zâmbeşte designerul, cu gândul la prima jucărie din cele 50- 60 realizate. La final, caracatiţa gri, gândită să te strângă în braţe, n-a mai ajuns la prietenul în cauză, ci a rămas la Oana. S-au minunat de creatu