"Pentru prima data de la inceputul iudaismului si al crestinismului, ne gandim ca ziua de maine nu va fi mai buna decat astazi." Aceasta fraza o rostea recent eseistul francez Jean-Claude Guillebaud, intr-un interviu ce marcheaza aparitia noii sale carti, unul dintre evenimentele sezonului literar de toama in Franta. Le commencement d’un monde – "Inceputul unei lumi" – este (ca si "Gustul viitorului", pe care am tradus-o mai demult in romaneste) una dintre acele carti esentiale ce te ajuta sa privesti inainte. Nu-i este nimanui usor sa arunce priviri scrutatoare in viitor, intr-o epoca in care nu mai credem in progres, cand nici informaticienii nu stiu ce modificari esentiale pot surveni in domeniul lor peste 18 luni. Descoperirile stiintifice si avansul tehnologic ne scapa. O revolutie mai radicala decat toate cele precedente ne lasa indiferenti. Fiidnca nu mai credem nici in progresul perpetuu, nici intr-un viitor mai bun si nici in speranta.

De nu cumva ar trebui sa spunem ca nu mai credem deloc in viitor cand vedem ravagiile pe care le-au adus tehnologiile, bratele hraparete ale stiintei. Sau cat de inegal distribuite sunt roadele progresului.

Asistam la sfarsitul unei secvente occidentale care a durat timp de patru veacuri si nu stim prea bine in ce complexitate intram o data cu mondializarea contactelor si a schimburilor. Daca in toate epocile au existat momente ce pareau a fi un nou "inceput" decisiv, niciodata nu s-au produs atatea modificari radicale in domenii esentiale ale vietii individuale si colective: de la biologie la informatica, de la mediul inconjurator la definitia omului sau la brutalele interventii in structurile parentale sau societale. Un alt filosof francez, Michel Serres, considera ca traversam o revolutie comparabila cu cea din neolitic. Iar modificarile de clima par sa-i dea dreptate.

Jean Claude-Guillebau