Curentele şi mişcările din cadrul literaturii F&SF apar prin diverse colţuri ale lumii (în general, în zona anglo-saxonă) şi, uşor-uşor, ajung şi la noi, prin texte descoperite pe Net sau în paginile revistelor „lor“, prin cărţi traduse de editurile „noastre“. Despre New Weird am auzit în 2005, cînd am contractat pentru Editura Tritonic romanele din seria „Noul Crobuzon“, ale lui China Miéville. Mi-a plăcut ideea acestei noi mişcări ai cărei autori, în mare, voiau să scrie fantasy altfel decît o făcuse J.R.R. Tolkien, mi-au plăcut cărţile lor, i-am simţit aproape de mine, de preferinţele mele – atît ca poveste, ca imaginaţie, dar şi ca scriitură, ca măiestrie literară –, şi, evident, mi-am dorit să afle cît mai multă lume despre această mişcare, curent, schismă – cum vreţi să-i ziceţi – în domeniul F&SF. New Weird este, poate, prima mişcare SF a mileniului III. Primele discuţii teoretice despre acest nou curent datează din 2003, este un curent încă viu, cărţile şi povestirile încă se mai scriu, încă se mai publică. Printre cărţile apărute la noi, care au fost înglobate în New Weird, amintesc: Staţia Pierzaniei, Cicatricea şi Consiliul de fier ale lui Miéville, Oraşul gravat a lui K.J. Bishop, Viriconium, volumul omnibus al lui M. John Harrison, Veniss Underground, romanul lui Jeff VanderMeer. În Cehia există o editură, Laser Books, care are chiar o colecţie dedicată New Weird, coordonată de Martin ˇSust. În afara cărţilor apărute în româneşte (mai puţin Viriconium, care urmează să apară), cehii au mai publicat în colecţie încă două volume de Miéville, plus altele de Steph Swainston, Ian R. MacLeod, Jay Lake, Hal Duncan (ale cărui romane, Vellum şi Ink, sînt anunţate şi la noi), trei antologii editate de ˇSust şi apărute acum două săptămîni, antologia New Weird editată de Ann şi Jeff VanderMeer. Convenţia anuală de SF a cehilor şi slovacilor, desfăşurată în per