Vladimir Tismăneanu:" "Manifestul Partidului Comunist" a fost conceput de Marx şi Engels ca un pamflet menit să galvanizeze pasiunile radicale ale maselor."

Apărut în 1848, în plină furtună revoluţionară europeană, „Manifestul“ era scris cu patos apocaliptic şi fervoare oraculară. Retorica „Manifestului“ era şi rămâne una a rupturii cu ordinea burgheză, considerată inumană. Era exaltat rolul proletariatului, o clasă căreia i se atribuiau virtuţi universal-izbăvitoare. Operând cu sentinţe apodictice, combinând vitriolul şi resentimentul, „Manifestul“ înalţă un imn de slavă luptei de clasă şi violenţei revoluţionare. Merită cunoscute contribuţiile lui C. Mamali pe acest subiect.

Am participat la sfârşitul lunii august la o masă rotundă despre semnificaţiile „Manifestului“ în cadrul convenţiei de la Boston a Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice. Cu acel prilej, Jeffrey Isaac (Indiana University) a examinat „Manifestul“ ca parte a dezbaterilor europene din secolul al XIX-lea despre natura democraţiei. A citat din „Economist“ editorialul despre Soljeniţân în care se afirmă răspicat că „Manifestul“ a fost textul care a justificat înrobirea a sute de milioane de oameni.

Steven Lukes, de la New York University, a demonstrat că de la bun început viziunea egalitaristă a lui Marx a suferit de orbire morală. Saskia Sassen, de la Columbia University, a comparat registrul retoric al internaţionalismului marxist cu actualele teme ale globalizării. La rândul meu m-am referit la soarta marxismului în statele sovietizate şi am susţinut că a fost vorba de împlinirea acelor imperative exclusivist-milenariste conţinute în „Manifest“: distrugerea proprietăţii private, atacul sistematic împotriva religiei, anihilarea statului de drept. Mai presus de toate, „Manifestul“ a fost cartea de căpătâi a multor generaţii de true believers, fanatici ai revoluţ