Zilele trecute, premierul Tariceanu a afirmat ca vremurile s-ar dovedi, de-acum, prielnice transformarii Romaniei intr-o republica parlamentara sau monarhie constitutionala. Timing-ul manevrei releva insa mai degraba stringenta imbunatatirii imaginii propriei sale formatiuni liberale – in buna parte impopulara si abandonata de destui sustinatori traditionali – decat vreo abnegatie reala fata de cauza regala.
De altfel, premierul nu s-a ararat defel interesat de acest subiect vreme indelungata, anume din mai 2007, cand factiunile ce compun Partidul Jafului depuneau eforturi asidue in vederea suspendarii lui Basescu din functia suprema in stat. Rezultatul referendumului asupra suspendarii presedintelui a relevat cat se poate de limpede ca prea putini monarhisti erau dispusi sa faca front comun cu semidoctii PSD sau clientela petroliberalilor.
Manevra lui Tariceanu i-a adus, in schimb, unele simpatii din partea Casei Regale: purtatoarea acesteia de cuvant, Simina Mezincescu, declara atunci ca liderul liberal este un om "nascut monarhist, crescut in spirit monarhist si, probabil, se simte onorat de faptul ca e simpatizat de Casa Regala" ("Romania libera", 16 mai 2007). Iar, in timp ce Tariceanu si chiar Iliescu prezentau, subit, regalitatea drept solutie viabila la problema unui presedinte obstinat ce refuza a se lasa distribuit pe post de mascota sau marioneta a baronilor centrali si locali, Radu Duda avea, in primavara anului trecut, numeroase aparitii mediatizate, in cadrul carora se declara deschis fata de posibilitatea revenirii vremurilor monarhice in Romania.
Daca va continua sa raspunda astfel stimulilor politici, Casa Regala va intra, inevitabil, in centrul atentiei publice. In prezent, este singura institutie a carei viata launtrica nu a intrat serios in vizorul presei romanesti. Dar daca s-ar alatura fatis luptei politice pur
