De la primul cadru, cel puţin ca senzaţie ce se confirmă ulterior, se poate observa că ultimul film al lui Chris Carter din seria sau mai precis seriile X-Files arată altfel. Altfel cum? În primul rînd, regizorul şi-a scos personajele principale la pensie, ei bine, nu chiar, dar le-a rebranduit, pentru a folosi un barbarism la modă. Niciunul nu mai lucrează în FBI, Dana Scully (Gillian Anderson) s-a întors la profesia de bază, cea de medic, pe care o exercită onest, ba chiar cu un devotament exemplar într-o instituţie de profil, iar Fox Mulder (David Duchovny) duce o viaţă anahoretică, izolat într-un fel de cabană, pentru aceasta stă mărturie o barbă respectabilă care nu-i ajunge totuşi pînă la brîu ca isihaştilor noştri de la schitul Pătrunsa, dar moda este cu totul alta în West Virginia. Ambii au aerul obosit al unui trecut tumultuos plin de X-uri clasificate, în plus, Mulder are şi un dinte împotriva FBI-ul, mai ales a departamentului "Nerecunoştiinţă veşnică pentru serviciile aduse". Totul se desfăşoara iarna, iar peisajul este minunat, cu rotocoale de fîn, aşa arată stogurile americane, pe care s-au aşezat cuşmele de zăpadă. Pe Mulderul sastisit îl scoate din hibernare un nou X-File, în care surprinzător nu mai apar extratereştri şi cu excepţia unui clarvăzător, Părintele Joseph Crissman (Billy Connolly), specie de care este plină lumea

X-Files-lurilor încît unul devine personaj principal în alt serial al lui Chris Carter, Millennium, nu avem decît nişte experienţe cam ciudate cu celule Stem şi transplanturi insolite de organe după model rusesc, şi cred că am putea îndrăzni să spunem, chiar sovietic. Pentru cei care au vizionat primul lung metraj şi se aşteaptă ca măcar o farfurie zburătoare cît un continent mai mic (Australia?) să se desprindă din Antarctica vor fi dezamăgiţi. Filmul nu are doza de suspans obişnuită, deşi s-a lucrat la aceasta, iar finalu