Ca Şi Ion Codru-Drăguşanu, Dimitrie Ralet e autorul unei singure cărţi, formată tot din însemnări de călătorie: dacă n-ar fi scris Suvenire şi impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole, publicate în 1858, cu titlu prolix şi neinspirat, nimic nu ne-ar fi obligat să reţinem numele acestui boier moldovean extrem de cultivat, un fel de frate geamăn al lui Costache Negri, ca traseu biografic şi generozitate sufletească. Reeditarea, în 1979, a cărţii lui Ralet a însemnat scoaterea la lumină a unei opere complet uitate. Diferenţa între cele două cărţi de amintiri, Peregrinul transilvan şi Suvenire şi impresii..., este însă esenţială: peregrinul ardelean descoperea lumea exterioară, fericit la fiecare nouă achiziţie geografică; peregrinul moldovean descifrează mai degrabă propria sa geografie interioară. Aşternînd pe hîrtie întîmplările dintr-un voiaj de numai nouă luni de zile - întreprins între iulie 1855 şi martie 1856 - el reuşeşte să concentreze în puţine pagini semnificaţia unei întregi vieţi, a vieţii sale.

Timid, interiorizat, reticent în contactul cu oamenii, Dimitrie Ralet pare, ca prezenţă culturală, o replică mai puţin celebră a lui Alecu Russo: a trăit tot în Moldova, cam în acelaşi timp cu autorul Amintirilor, a acumulat încă din tinereţe o cultură literară solidă, mult deasupra celei a contemporanilor, a fost pentru puţină vreme judecător, renunţînd la o carieră pentru care nu avea chemare - aşa cum făcuse şi Russo; dar, mai ales, cenzurat de propria sa cultură şi de o inteligenţă superioară, a scris foarte puţin, a publicat cu greutate, înspăimîntat de ideea contactului cu publicul. Şi, din nefericire, s-a stins prematur ca şi Russo, tot de ftizie şi tot pe la vîrsta de 40 de ani, înainte de a fi apucat să vadă înfăptuită Unirea Principatelor, pentru care luptase atît de mult.

Spre deosebire însă de Alecu Russo, Dim