Episodul 3
5.Pluteam intr-o ceata. Nu ma puteam concentra. Nu ma puteam gandi la nimic altceva decat cum o sa ne petrecem seara cand o sa se-ntoarca sau weekendul sau saptamana urmatoare.
Sunt superfericita. Sau superficiala?
Am lucrat in draci vreo doua zile, mi-am terminat reportajele, au si inceput sa se difuzeze.
Nici nu terminasem bine si m-a cautat Rodica. Brusc, mi-am amintit de promisiunea facuta sa-i vad pe pustii de la casa de copii. Sau, ma rog, care fusesera la casa de copii si ramasesera pe drumuri pentru ca o lege tampita nu le mai permite sa locuiasca acolo daca au implinit optsprezece ani. Nici macar o jumatate de an nu trecuse de cand implinisera optsprezece ani.
Cu cateva luni in urma, cand n-aveam inca masina, intarziasem cam mult la redactie si nu se invrednicise nimeni sa se ofere sa ma duca acasa. Nu era sa-i rog! Asteptam in statie o masina de noapte si am vazut pe o banca o fata subtirica dardaind de frig. Nu parea nici cersetoare, nici curva, nu baga in seama prezenta nimanui, parea curatica, am intrat in vorba cu ea. Se lasa greu. Pana la urma am aflat ca n-are unde sa doarma si n-are unde sa se duca pentru ca n-avea pe nimeni, de cand se stia traise la o casa de copii. Nu prea-mi venea s-o iau cu mine, dar nici s-o las acolo in rochita ei subtire nu se facea. Primul imbold a fost sa-i dau niste bani, dar nu eram prea sigura c-o sa-si caute un adapost la ora aia, si exact cand masina mea oprea in statie mi-am scos puloverul, i l-am pus pe umeri si am sarit in autobuzul care a luat-o din loc. Am mai apucat sa-i flutur mana in semn de salut.
Am revazut-o din intamplare, peste cateva zile, in piata din apropiere, a venit direct la mine si mi-a intins puloverul.
- Pastreaza-l, i-am spus.
- Esti grozava! a strigat si parea atat de entuziasmata ca am ramas pironita.
Nu stiam ce vrea