Mostra venetiana si-a luat avant pe doi cai mari: George Clooney si Brad Pitt au innebunit toata suflarea feminina stransa in fata Palatului (o batranica era cat pe ce sa se rostogoleasca de pe ghiveciul imens din piatra pe care se cocotase ca sa-si urle mai bine dragostea pentru Pitt), dar filmul fratilor Coen, "Burn After Reading" a impartit criticii in doua tabere.

Parodie la filmele cu agenti secreti (si nu numai), ultimul Coen, scris in timp ce fratii regizau mega-succesul de anul trecut, "No Country For Old Men", este de-o lejeritate care il echilibreaza complet pe intensul Javier Bardem. Chiar si-asa, fratii Coen deraiaza sangeros si ajuta si ei, ca imensa majoritate a filmelor din competitie, la inrosirea lagunei.

De la Inju, la b?te dans l?ombre, unde capul unei gheise este taiat stil "Kill Bill", la aparent calmul, paternul, inteleptul "Il papa di Giovanna", sangele este numitorul comun al acestei editii a festivalului de la Venetia. Meniul include: gloante in cap, rulote explodate, automutilari, cutitari zelosi si-asa mai departe, francezii socand (pe mine cel putin) cel mai mult cu... ciocane in crestet.

De ce am vorbit neaparat despre violenta din filmele de la Venetia? Pentru ca despre altceva nu prea avem de ce. La ora scrierii acestui articol (luni), jumatate din filmele din competitie au avut deja proiectii de presa si putine sunt cele care au scapat de huiduielile ziaristilor. Selectia este atat de slaba, incat in acest moment favoritul pentru Leul de Aur este animatia japoneza "Ponyo pe stanca de langa mare", un film al carui public-tinta n-ar trebui sa depaseasca zece ani.

Putine sunt filmele la care spatioasele sali ale Palazzo del Cinema sa se umple si mult mai putine sunt cele la care salile nu se golesc inainte de apropierea genericului. Mai ca ai spune ca atractiile turistice ale Venetiei sunt mai interesante decat fes