Anul trecut am citit numeroase articole contradictorii privind succesul de public al Promenadei Operei din 2007. De aceasta data, am incercat sa ma conving personal de consistenta evenimentului organizat de Opera Nationala din Bucuresti in aer liber.
Aerul a fost nu numai liber, ci si mult mai rece decat se asteptau atat organizatorii, cat si publicul. Totusi, toate scaunele asezate pe peluza din fata Operei erau ocupate inca inainte de inceperea spectacolului, iar in jurul acestui spatiu se aflau alte sute de spectatori in picioare sau care se opreau in trecere pentru a asculta cateva arii.
Este a doua oara cand Opera Nationala din Bucuresti si-a propus lansarea unui astfel de eveniment la sfarsitul verii, succesul de public din 2007 fiind dublat de multiple comentarii, in general sceptice, ale specialistilor. Totusi, un concert de muzica clasica la care se aduna mii de oameni nu ar trebui ignorat. Fie el si desfasurat in aer liber si automat cu aproximatiile de sonorizare aferente unei astfel de situatii, la care se adauga lipsa de experienta a romanilor in realizarea profesionista a unor sonorizari de acest tip pentru muzica culta. Deoarece a relua discutiile fara sfarsit lansate cu ocazia ultimelor festivaluri Enescu desfasurate la Sala Palatului este cu totul neimportant pentru public, voi face ca de fiecare data, trecand peste aceste detalii si referindu-ma pe de o parte la diversitatea publicului, iar pe de alta parte la diversitatea celor pe care i-am putut asculta in acest concert care a inclus nu mai putin de 25 de arii, duete si momente orchestrale.
Cred ca in public se gaseau reprezentate aproape toate categoriile de varsta. Erau si tineri cu aer de studenti in vacanta, veniti cu rucsacul in spate si asezati direct pe iarba, erau si pensionari imbracati ingrijit, persoane care poate nu-si permit bilete la spectacolele obisnui
