Ştim desigur că ipocrizia este al doilea nume al politicii româneşti, iar falsitatea - norma secretă, dar imperativă, care guvernează comportamentul politicianului român, dar parcă în ultima săptămână s-au adunat cam multe exemple de ipocrizie publică.
Nu mai departe de ieri, ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, nu contenea s-o laude la CSM pe Monica Şerbănescu, propusă pentru şefia DNA, deşi nu a condus în viaţa ei o anchetă. Cu toată morga domnului Predoiu, era greu să nu vezi că se străduia din greu să acopere o comandă politică. Este adevărat, ministrul justiţiei şi-a stabilit recordul personal de ipocrizie atunci când i-a oferit lui Daniel Morar o funcţie inexistentă la Bruxelles, încercând să mascheze ordinul primit pe filiera PSD-PNL privind înlăturarea acestuia.
În aceeaşi zi, senatorii jurişti s-au prefăcut şi ei în mod solemn că promovează depolitizarea justiţiei, adoptând un amendament la legea privind numirea magistraţilor prin care preşedintele ar fi exclus din acest proces. Nu ne-au explicat cum se împacă acest amendament cu articolul 134 din Constituţie, care prevede că CSM „propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor“ - deci în niciun caz nu numeşte el procurorii, cum ar vrea senatorii PNL, PSD, PC şi - parţial - PRM.
Şi prin alte zone însă politicienii au spus una şi au gândit alta: Cezar Preda, de pildă, se plângea că Ziua naţională nu va mai fi sărbătorită cum se cuvine, pentru că alegerile parlamentare au fost programate în ajunul ei. Adevărata grijă a domnului Preda şi a partidului său este însă absenteismul electoratului urban, care va fi favorizat de weekendul prelungit ce începe din 28 noiembrie. Desigur, programarea alegerilor la 30 noiembrie este stupidă şi cinică: cine şi-ar închipui alegeri generale în Franţa organizate pe 13 iulie, de pildă? Din punct de vedere e
