Cînd fluturii dau iama peste trupul

Tău alb şi alungit a dezmierdare

Şi melcii se strecoara-ntre picioare

Fin arcuind în aer şoldul suplu,

Îngenunchez şi eu şi-ţi mîngîi părul

Prelins în cîrlionţii dezmăţaţi;

Nu îţi cunoaşte-aievea adevărul

Nici minte a o mie de-nvăţaţi!

Ci tu îmi ceri să-ţi înţeleg orbeşte,

Fără-ntrebări şi gesturi de prisos,

Oh, locul mirosind dumnezeieşte

A taină putrezind suav în sos?

Îngăduie-mi un timp, mai dă-mi

din mierea

Ce-o tăinueşte-n scorburi moi

muierea... Cînd fluturii dau iama peste trupul

Tău alb şi alungit a dezmierdare

Şi melcii se strecoara-ntre picioare

Fin arcuind în aer şoldul suplu,

Îngenunchez şi eu şi-ţi mîngîi părul

Prelins în cîrlionţii dezmăţaţi;

Nu îţi cunoaşte-aievea adevărul

Nici minte a o mie de-nvăţaţi!

Ci tu îmi ceri să-ţi înţeleg orbeşte,

Fără-ntrebări şi gesturi de prisos,

Oh, locul mirosind dumnezeieşte

A taină putrezind suav în sos?

Îngăduie-mi un timp, mai dă-mi

din mierea

Ce-o tăinueşte-n scorburi moi

muierea...