Calatoria mea spre Nord a inceput in leganat de vagoane din Washington United Station si s-a terminat, intr-un inserat rozaliu, la Montreal Gare Centrale, dupa stopuri in orase discrete ale coastei de Est americane, Baltimore, Annapolis, Albany si in exuberantul New York.
N-am stabilit traseul de la bun inceput, am facut pauze si am avut "zile libere" in Sud, in Florida, asa ca mi-a luat aproape doua luni sa leg orasele intre ele cu panglica caii ferate americane, dar calatoria poate fi la fel de reusita ca un traseu cu motocicleta pe celebra Route 66. Numai ca in traseul meu vei sta comod intr-un fotoliu al Amtrak si vei privi cu rabdare pe geam, la colegii de compartiment, la filmele de pe laptop, la pozele de pe iPod si vei sfarsi ori conversand cu sexagenara vecina de scaun, ori fotografiind prosteste norii si firele de telegraf de pe traseu, asa cum am facut eu in cele 5 calatorii diferite cu trenul in SUA.
Caci viteza si punctualitatea nu sunt in niciun caz punctul forte al cailor ferate americane. Dar totul se compenseaza in viata. Sa calatoresti cu trenul este mult mai avantajos decat cu avionul. Este mai ieftin, eviti blocajele de pe sosea in drum spre aeroport, scapi de chinurile check-in-urilor si evident ai la ce sa te uiti pe geam. Pentru ca nordul statului New York si drumul de-a lungul lacului Champlain iti ofera imagini linistitoare si calde, numai bune pentru o terapie vizuala.
Primul stop de la Washington a fost la Baltimore, statul Maryland, situat la aproape 60 de kilometri de Washinton DC. Am mers pentru cateva ore in portul din Chesapeake Bay, atrasa ca prin magie de chioscurile cu margele. Oferta de coliere si cercei era cam de o suta de ori mai bogata ca la Vama Veche, e drept si portul era cam de 100 de ori mai mare decat plaja de la Vama si 2 Mai la un loc.
De departe, bijuteriile atarnate pe suporturi de metal scan
