Stim desigur ca ipocrizia este al doilea nume al politicii romanesti, iar falsitatea - norma secreta, dar imperativa, care guverneaza comportamentul politicianului roman, dar parca in ultima saptamana s-au adunat cam multe exemple de ipocrizie publica. Nu mai departe de ieri, ministrul justitiei, Catalin Predoiu, nu contenea s-o laude la CSM pe Monica Serbanescu, propusa pentru sefia DNA, desi nu a condus in viata ei o ancheta.
Cu toata morga domnului Predoiu, era greu sa nu vezi ca se straduia din greu sa acopere o comanda politica. Este adevarat, ministrul justitiei si-a stabilit recordul personal de ipocrizie atunci cand i-a oferit lui Daniel Morar o functie inexistenta la Bruxelles, incercand sa mascheze ordinul primit pe filiera PSD-PNL privind inlaturarea acestuia. In aceeasi zi, senatorii juristi s-au prefacut si ei in mod solemn ca promoveaza depolitizarea justitiei, adoptand un amendament la legea privind numirea magistratilor prin care presedintele ar fi exclus din acest proces.
Nu ne-au explicat cum se impaca acest amendament cu articolul 134 din Constitutie, care prevede ca CSM „propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor“ - deci in niciun caz nu numeste el procurorii, cum ar vrea senatorii PNL, PSD, PC si - partial - PRM. Si prin alte zone insa politicienii au spus una si au gandit alta: Cezar Preda, de pilda, se plangea ca Ziua nationala nu va mai fi sarbatorita cum se cuvine, pentru ca alegerile parlamentare au fost programate in ajunul ei.
Adevarata grija a domnului Preda si a partidului sau este insa absenteismul electoratului urban, care va fi favorizat de weekendul prelungit ce incepe din 28 noiembrie. Desigur, programarea alegerilor la 30 noiembrie este stupida si cinica: cine si-ar inchipui alegeri generale in Franta organizate pe 13 iulie, de pilda? Din punct de vedere e
