Când Dan C. Mihăilescu scrie, în prefaţa Ideilor cu zimţi, că anul 2007 conţine, în chip evident, semnele unei resuscitări a cercetării istorico-literare, el lansează de fapt, pradă unui elan subiectiv, o tristă antifrază. Împătimitul de arhive interbelice, fostul colaborator la realizarea masivului DGLR, recenzentul asiduu care debuta la începutul deceniului nouă, cam contre-pied, cu un studiu dedicat lui Eminescu se vede - şi nu din vina cuiva anume - exclus din lotul celor pe care îi admiră sincer. Unele dintre aceste cărţi salutare planează încă, aşteptate de toată lumea, altele pur şi simplu apar. În vreme ce lui Dan C. Mihăilescu însuşi nu-i rămâne decât opţiunea publicistică - asumată, ce-i drept, cu delicii - de a le comenta prezenţa în spaţiul editorial.

Să nu se înţeleagă de aici că aş bănui, în spatele acestui instantaneu, vreo ranchiună subtil travestită. Nici gând! Doar o complet justificată nostalgie. Cum nu numai Nicolae Manolescu, dar şi Cornel Ungureanu sau Eugen Negrici lovesc în forţă, cum tinerii cronicari îşi amintesc de adevăratele mize ale criticii literare şi emit, în ritmuri din ce în ce mai susţinute, volume monografice şi sinteze doctorale, aşa cum au făcut Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Antonio Patraş, Angelo Mitchievici, Bogdan Creţu ori Alexandra Tomiţă, devine cumva îndreptăţit regretul matur al celui care şi-a deturnat vocaţia către exclusivismul prizei directe. Pe care a ajuns s-o practice - sfântă putere de muncă! - zilnic.

În atari condiţii, panoramarea evenimentelor culturale curente din rubrica Viaţă literară a "Ideilor în dialog" are, dacă luăm în calcul frecvenţa revistei, o curată aparenţă de răsfăţ. Iar din sufocantul binom cotidian al scris-cititului, Dan C. Mihăilescu evadează, din vreme-n vreme, într-o veritabilă lună de miere plină de promisiuni faste: "Adun de-a valma într-o mapă, cale de tr