LUMINI ŞI UMBRE ● Scenă grandioasă, sonorizare de şuşă

Au trecut 40 de ani de cînd Cerbul de Aur s-a făcut auzit prima oară. Miercuri seară, în Piaţa Sfatului, s-a ridicat cortina celei de-a XVI-a ediţii a festivalului internaţional de muzică pop. LUMINI ŞI UMBRE ● Scenă grandioasă, sonorizare de şuşă

Au trecut 40 de ani de cînd Cerbul de Aur s-a făcut auzit prima oară. Miercuri seară, în Piaţa Sfatului, s-a ridicat cortina celei de-a XVI-a ediţii a festivalului internaţional de muzică pop.

69 de microfoane (deodată), o scenă frumoasă foc, inundată de o ploaie torenţială de lumini, “contrabalansată” însă de o sonorizare care a lăsat mult de dorit şi de talente aruncate alandala să ardă în lumina reflectoarelor. Aşa cum spunea Octavian Paler, fiecare are dreptul la dezamăgire. După prima seară de Cerb, am simţit că dezamăgirea şi-a programat un concert la noi în suflet.

PĂCAT! Lumea care a asistat pe viu la spectacolul din Piaţa Sfatului spunea cu regret că a fost o Cîntare a României, fără nici un pic de strălucire. “Ceauşescule, eşti răzbunat! – ne-a mărturisit o doamnă, căreia nu-i divulgăm numele. Nu identitatea sa este relevantă, important este ceea ce ne-a declarat, adresîndu-se, chipurile, lui Nicolae Ceauşescu: “Tată, ai vrut să ne desfiinţezi ca vedete cu a ta «Cîntare a României» şi iată că 20 de ani mai tîrziu ai reuşit! Deschiderea serii de gală a festivalului a arătat şi a sunat ca o chermeză amatoristică a unui cămin cultural din Poclaca de Vale! Păcat că aceia care l-au mai apucat pe Tudor Vornicu şi pe Alexandru Bocăneţ nu au ţinut minte nimic din geniul lor de regizori! Păcat că atîtea incontestabile valori vocale au fost îngrămădite pe o scenă neagră ca o roată de loto şi azvîrlite în iureşul unui program dezlînat şi total neprofesional în rezultanta finală a execuţiei! Păcat, pentru că sîntem un popor t