Demersul de fata se doreste a fi asemeni unui dialog extratemporal intre generatia tanara de arhitecti a anilor '30 si generatia similara de astazi, in jurul unei probleme comune si complexe: construirea unui oras modern din perspectiva urbanistica in Bucuresti.
Procesul de modernizare a Bucurestilor, inceput in veacul al XIX-lea, se afla in anii '20 ai veacului trecut puternic ancorat in proiectele urbanistice ale edilitarilor. Cea mai prolifica perioada a fost aceea dintre 1933 si 1940 cand s-a realizat, la nivel edilitar-urbanistic, actuala reprezentare a centrului bucurestean (bulevardele pe axa nord-sud si est-vest, strajuite de hoteluri moderne precum Ambasador; cinematografe, magazine, birouri de firme, cafenele, bufete si restaurante etc.).
Primariatul lui Dem.I. Dobrescu (1929-1934) a fost punctul de plecare al acestui proces de modernizare edilitara. El s-a aflat intr-o permanenta confruntare cu vechea banalitate "eterna si iremediabila" a Bucurestilor, eliminand opiniile unora de a se crea o noua capitala, fie la Baneasa (Bucurestii Noi a fost un astfel de proiect) sau chiar intr-o alta regiune a tarii (Brasovul fusese luat in calcul catre 1927-1930).
Dem I. Dobrescu a incercat sa dea o noua definire urbanistica Bucurestilor, prin proiectele edilitar-urbanistice savarsite indeosebi cu prilejul serbarii "Lunii Bucurestilor" (9 mai-9 iunie). Acestea au debutat in 1935 si au luat sfarsit in 1940, incepand cu primariatul lui Al.Gh. Donescu (1934-1938) si terminand cu primariatul generalului Victor Dombrovski (1938-1940). Serbarile "Luna Bucurestilor" au fost reluate de curand de Primaria Capitalei la sugestia Muzeului Municipal.
S-a avut in vedere ca Bucurestiul "sa devina metropola culturala a Balcanilor" si sa aiba o caracteristica a sa cosmopolita, asemeni oraselor europene. S-a avut in vedere in primul rand imprejurimile. Astfel, di
