In argoul interlop, mai exact în limbajul tehnic al hoţilor de buzunare, unul dintre obiectele centrale, desemnate prin numeroase sinonime, e portofelul: coajă, tuflă (ţuflu sau tiflă), panacot, mufă, mort, muşamat, pernă etc. Din această serie, termenul coajă are o mare stabilitate: a fost atestat la 1906 (într-un articol al lui V. Scîntee, "Din viaţa de puşcărie", în Dimineaţa, 21.11.1906), apoi în anii '30 (în micul glosar al lui V. Cota, Argot-ul apaşilor. Dicţionarul limbii şmecherilor, 1936) - şi pare să circule şi azi, fiind înregistrat în glosarul lui T. Tandin, Limbajul infractorilor (1993), în dicţionarele de argou ale Ninei Croitoru Bobârniche (1996, 2003), şi G. Volceanov (1998, 2006). Într-unul din recentele dicţionare on-line de argou, sensul e cuprins şi ilustrat printr-un exemplu: "i-a tras coaja din buzunar" (123urban). Coajă este menţionat şi în unele articole jurnalistice recente, în reportaje despre lumea interlopă: "ŤTatălť hoţilor de buzunare din Bucureşti (....) a fost prins cu un portofel (Ťcoajať) în mână, sustras din buzunarul unui cetăţean" (Adevărul, 28.11.2003); "îi ia coaja, adică portofelul, de la căldurică" (Dilema veche, nr. 130, 2006). În fine, exemplele recente provin şi de pe bloguri: "Dar pe drum, ce să vezi: un gagiu îi filează coaja şi fără prea multe vorbe, i-o şuteşte" (tatua2310.blogspot.com, 11.01.2007).

Nu e surprinzător faptul că acelaşi cuvînt apare şi cu sensul "buzunar" (la Volceanov, 1998); între buzunar şi portofel e o continuitate metonimică şi o echivalenţă funcţională (ambele fiind conţinătoare de bani şi vizate de furt). Metonimia continuităţii spaţiale şi funcţionale apare şi atunci cînd termenul folosit pentru portofel denumeşte un alt conţinător de valori: geanta sau poşeta.

Ca şi alţi termeni argotici, coajă este în mod evident creat prin schimbare semantică, dintr-un cuvînt al limbii comu